Porcusorul de Guineea a fost descoperit de conchistadorii spanioli cand au ajuns in America de Sud. Acestia erau crescuti de incasi in case pentru hrana. Traiesc in campii, podisuri si munti unde isi sapa vizuini, traind in grupuri de cate 10-15 membri.
Porcusorii de Guineea sunt adeptii sunetelor, indiferent ca le recepteaza sau le emit. Crescuti in captivitate, ei recunosc pasii stapanilor, sunetul frigiderului sau fosnetul hranei pregatite pentru ei. Tot datorita auzului fin, raspund foarte bine la muzica, iar aceasta are efect relaxant asupra lor. Prin faptul ca sunt activi ziua si musca foarte rar, porcii de Guineea sunt considerati, dintre rozatoare, animalele de companie ideale.
Un porc de Guineea sanatos are „maniere” incantatoare, care il fac sa devina foarte agreabil: nu roade lemnul si nu musca, este foarte abil la catarat si sarit; orice zgomot nou pe care il aude ii provoaca o stare de imobilitate caracteristica (incremeneste cu ochii mari, deschisi si cu spatele arcuit, atitudine ce poate dura 20 de minute). Locuinta lor trebuie sa fie dintr-o cusca de metal, cu fund dublu din tabla perforata ori din plasa de sarma. Asternutul culcusului este facut din ziare, peste care se pun paie moi, curate, fan foarte bine tocat, rumegus netratat, moale. Asternutul se schimba o data sau de doua ori pe saptamana.
Porcusorii sunt foarte sensibili la frig. Trebuie evitati curentii de aer rece, cusca sa nu fie situata in apropierea ferestrei sau langa o sursa de caldura. Porcusorul de Guineea este un erbivor. Vara se pot utiliza furaje, trifoi, papadie, iarba; iarna, fan sau lucerna, cartofi fierti, seminte de cereale, morcovi, sfecla, nutret granulat, suc de tomate si suc de macese. Porcusorii mananca des si putin, ei trebuie sa dispuna in permanenta de apa curata si proaspata.
